”Veganism” sau ”alimentație raw” sunt termeni pe care îi auzim din ce în ce mai des și care polarizează în ultimii ani discuțiile din spațiul public și chiar dintre specialiștii în medicină și nutriție. Iar părinții aleg taberele în funcție de propriile lor comportamente alimentare. Paradoxal, tocmai în numele alimentației sănătoase se comit cele mai multe greșeli atunci când e vorba despre meniul copiilor. Diana Voican, medic pediatru, cu specializare în nutriție și nutriție pediatrică și Coordonator al programului de educație nutrițională pentru preșcolari ”Sănătos de mic”, ne explică ce presupune o alimentație echilibrată și ce riscuri există în cazul adoptării unei diete vegane de către copii.

Dieta echilibrată este acel stil de alimentație în care meniul zilnic al copilului este alcătuit din 50-55% carbohidrați, 15-20% proteine (70% de origine animală) și 25-30% lipide (grăsimi), cu un aport de calorii diferit în funcție de vârstă (900 kcal la vârsta de 1 an, până la 1800-2200 kcal la 18 ani), repartizate în 3 mese principale și 2 gustări.

O dietă în sensul de regim alimentar nu este, teoretic, recomandată copiilor, decât în cazul existenței unei patologii care să necesite anumite restricții, de exemplu: diabetul zaharat. Pentru a crește armonios și sănătos un copil are nevoie de un aport echilibrat de macronutrienți, respectiv proteine, carbohidrați și lipide și de micronutrienți: vitamine și minerale.

Într-o alimentație de tip vegan apar deficite în nutrienții care provin majoritar sau exclusiv din alimentele de origine animală: proteine, calciu, fier, zinc, vitamina D, vitamina B12. Aceste deficite sunt recunoscute chiar și de The Vegetarian Society din Marea Britanie.

Proteinele

Singura sursă completă și echilibrată de aminoacizi este proteina animală. Soia conține și ea un profil complet de aminoacizi, iar fasolea, mazărea, cerealele integrale conțin proteine, dar molecula lor este diferită de cea din proteină animală (este mai mare) și sistemul digestiv al copilului nu este suficient dezvoltat pentru a o metaboliza. Aportul insuficient de proteine determină deficit de creștere și dezvoltare, putând merge până la forme grave de malnutriție.

Fierul

Studii efectuate pe copii preșcolari și școlari care au urmat o dietă vegană nu au evidențiat deficite majore, în cazul în care aceștia primeau cantități suficiente de legume și fructe bogate în fier și vitamina C, despre care se știe că favorizează absorbția fierului. Legumele verzi și frunzele (salatele) conțin cantități mari de fier și vitamina C, iar cerealele fortifiate sunt indispensabile în meniul copiilor cu dietă vegană. Totuși, în cazul unei anemii evidențiate prin analize de sânge, este necesară suplimentarea cu fier.

Calciul

Formarea scheletului, dezvoltarea sistemului nervos și muscular, dar și coagularea sângelui necesită un aport adecvat de calciu, micronutrient ce se obține în mare parte din produsele lactate. Excluderea acestora din meniul copiilor poate duce, alături de deficitul de vitamină D (pe care o procurăm din carne, organe de animale, pește gras, gălbenuș de ou), la forme severe de rahitism. Calciul există și în alimente de origine vegetală, cum ar fi: semințele de susan, spanac sau broccoli. De aceea, este necesară alegerea cu mare atenție a alimentelor și suplimentarea cu calciu și vitamina D.

Vitamina B12

Vitamina B12 se găsește exclusiv în produse de origine animală: carne, pește, lactate, ouă. Carența de B12 se manifestă prin tulburări grave ale sistemului nervos (modificări cognitive, depresie, pierdere de memorie, chiar demență) și anemie megaloblastică. Deficitul de vitamina B12 este des întâlnit în cazul persoanelor vegane; suplimentarea fiind strict necesară.

Zincul

Studiile au evidențiat și un deficit de zinc la copiii vegani, dar aportul de alimente bogate în zinc (leguminoase, cereale) poate regla carența. În concluzie, așa cum subliniază și medicul pediatru Stephen Lauer de la University of Kansas Health System, o dietă vegană poate fi benefică, dacă este planificată cu grijă, sub controlul strict al unui specialist, medic pediatru sau dietetician. Acesta va recomanda suplimentele absolut necesare într-o astfel de dietă și va supraveghea atent dezvoltarea și starea de sănătate a copilului prin controale și analize periodice și cu asumarea unor consecințe:

• gestionarea unui set de suplimente care, uneori ar putea fi foarte numeroase și costisitoare;
• aspectul fizic cașectic din cauza masei musculare reduse (casexia este starea generală proastă a organismului, comună mai multor boli, care se manifestă prin tulburarea funcțiilor organismului, prin slăbire și anemie extremă, prin scăderea temperaturii corpului etc);
• performanțe fizice sub nivelul vârstei;
• dificultăți în adaptarea socială, în integrarea în grupuri cu diete normale (meniu grădinițe, petreceri cu copii, evenimente, excursii, tabere etc).